Din partea de sud se dechide spre amonte de defileul de la Moisei, ferestruit in gresii dure. Este un compartiment larg, pe valea superioara a Viseului, umplut in mare parte de formatiunile piemeontului Rodnei, dominat de mici munti de flish paleogen in care sisturile argiloase oligocene sunt puternic ravenate de torenti, care s-au produs in urma dezgolirii pantelor prin defrisari. In partea de vest in Valea Izei si marginea muntilor vulcanici, se desfasoara depresiunea Izei cea mai joasa parte a Maramuresului, cu relief de dealuri prelungi cu spinari netezite, dominate de maguri ce depasesc 600 si chiar 700 metri altitudine.Partea cea mai joasa ”vatra Maramuresului” mai intens populata si cultivata agricol, este bazinul Marei pe unde trec si drumurile de legatura peste munte spre Baia Mare si Cavnic. In afara unor scurte strangulari (cum este cea de la Stramtura), valea Izei este in genere larga, cu terase marginale (mai dezvoltate cele de 15 si 35m). In apropiere de Sigetul Marmatiei, valea Tisei devine o adevarata campie de mare netezime, care a sugerat ipoteza unui stadiu lacustru cuaternar, inca nedovedit.
In intregul ei depresiunea Maramuresului a constituit o adevarata ”tara” nu numai in acceptiunea veche populara, dar si istorica (Terra Maramorosiensis), care isi mentine autonomia pana la sfarsitu secolului al XIV-lea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu