Campia Romana

LIMITE SI GENEZA
In vasta depresiune care se inscrie ca un golf intre Carpati si Balcani, Campia Romana ocupa partea de la nord de Dunare, iar Platforma Moesica, mai inalta si mai diversificata ca relief , cu alcatuire de roci mai vechi (in mare parte mezozoice), cutate si cu alta evolutie paleogeografica, partea de la sudul fluviului. Cea dintai reprezinta totusi o unitate in sine, care se deosebeste fundamental de componenta sud-dunareana. Daca prin lucrarea sa, devenita clasica in bibliografia geografica romaneasca, G. Vaslan (1915) s-a oprit asupra denumirii de Campia Romana, aceasta s-a dovedit bine gandita si a intrat repede in uzul general. Dar el, bazandu-se pe deosebiri legate de fundamentul diferit si de vechimea mai mare a vestului, cuprindea sub acest nume numai spatiul de la Olt pana la siretul inferior. In conceptia actuala, sub denumirea de Campia Romana se intelege intreaga campie de la Drobeta Turnu- Severin pana la Galati.
Limitele, acestei mari campii sunt, pe cea mai mare parte a intinderii sale, clare.
La sud, valea Dunarii- ce la inceputul secolului nostru se banuia a fi instalata in lungul unei falii, fapt infirmat de cercetarile ulterioare care au dovedit ca nu poate fi vorba nici macar de o flexura (deci fara ruptura tectonica), statele cretatice si cele mai vechi de dedesubt ale Platformei Moesice aplecandu-se lin sub sedimentele mai noi ale Campiei Romane- , prezinta totusi caracterul de limita. Aceasta rezulta din insasi prezenta cursului Dunarii, in lungul caruia lunca joasa si umeda se afla in puternic contrast cu povarnisul semet al Platformei Moesice (care dupa unii cercetatori pastreaza inca ceva din aspectul- atenuat desigur- al fostei faleze). Aceste elemente de schimbare brusca in peisajul geografic fundamenteaza o limita regionala certa.
La fel, spre Podisul Dobrogei, cu alcatuirea lui Geologica mult mai complexa si mai veche, malul drept al fluviului povarnit in fata luncii joase extrem de largi (pe alocuri vertical in calcarele jurasice sau in cele sarmatiene) constituie un element de contrast geografic cu valoare de limita.
La nord, spre tinuturile deluroase ale Podisului Getic si ala Subcarpatilor, desi limita apare clara in cea mai mare parte a ei, a starnit totusi discutii pentru unele sectoare.Incepand de langa pintenul deluros care inainteaza pe langa cotul mare al Dunarii, de la sud de Drobeta-Turnu Severin, limita dintre campie si Platforma Getica este marcata printr-un povarnis jalonat de localitatile Plenita, Radovanu, Craiova. Chiar mai la est, limita dealurilor pe langa Bals si Slatina apare neindoielnica. Numai la marginea platformei Cotmeana trecerea de la dealuri la Campie se face treptat. Indoielile s-au manifestat insa in legatura cu Campia Pitestilor care se inalta insensibil pana la 300m altitudine. Cu toata inaltimea ei mare, nu poate fi contestata apartenenta ei la campii, deoarece prezinta toate insusirile acestora: netezime remarcabila, vai rare si putin adanci., soluri la fel cu cele din campia aflata mai la sud, padurea in palcuri foarte restranse cu esente termofile de campie (cer si garnita etc.) Asemanatoare campiei inalte se intind de altfel si mai la est pe sub limita dealurilor  (Targoviste, Filipestii de Targ, Baicoi), pana in imprejurimile Ploiestilor, unde campia patrunde sub forma unui mare golf intre dealuri, desi in fundamentul acestuia stratele sunt cutate sub o groasa umplutura de depuneri recente. De la Urlati, spre Est, limita subcarpatilor apare deosebit de clara prin povarnisul tivit cu pod gorii vestite si cu un dublu sirag de sate si orase: Buzau, Ramnicu Sarat, Odobesti.